Spamul, romanul si zarurile

In sfarsit, m-au lasat in pace, nu stiu cine, nu stiu de ce, dar pentru vreo cateva luni bune am fost inecata de spamuri referitoare la online poker gaming pokero jouer poker, spamuri ce compilau engleza franceza si spaniola. Quite smart, if you ask me. Gata, nu mai am spam. Ma si speriasem, credeam ca e ceva in neregula.
In alte stiri ale zilei, un tip, Tibi, isi deschide un “multicomplex” in Italia, Roma, care include restaurant, sala de nu-stiu-ce, pare-se fotbal, discoteca… 10 intr-unul, sapte dintr-o lovitura, ce sa mai. Foarte inteligenta ideea. Desi se pare ca romanii de acolo sunt atrasi de cantitatile enorme de carne si manele, asozonate cu maieuri tip plasa, zorzonele sclipicioase ce se misca ametitor in ritmul buricului, si taraf (a se citi manele), ideea in sine este izvorata din chiar sufletul de roman al patronului. Romanii, sau cel putin majoritatea lor, au o fire nostalgica. Se gandesc cu melancolie la Romanica lor si la modul nemaipomenit de viata de aici. Nimic de obiectat, totul merge spre bine, mereu. Multi dintre ei, se gandesc la ce tare o sa se loveasca atunci cand o sa cada pe spate vecinii si prietenii cand ii vad cu Audi-ul cu numar de Italia si inelele si lanturile de aur, fara numar (ok, stiu ca deja ca a hamai despre chestia asta cu manele, lanturi si dansuri din buric e expirata, dar, for crying out loud, nu si in practica). Si cel mai mult le place romanilor sa intalneasca alti romani si sa vada cat de mult i-au surclasat… sau the other way around, daca e cazul, cu mustrarile de constiinta necesare.
Si uite asa, vecinii de bloc, care bloc se afla mult mai departe de al meu bloc, nepretuit si neasemuit fata de alte minunate cutii de chibrituri gri construite pe vremea comunismului, vecinii astia, asa cum spuneam, se strang in fata blocului MEU, sa joace remy. Stiu ca am spus zaruri in titlu, dar asta e, de dragul artei, taceti si ingititi. Si baietii astia, draguti, educati si manierati, care poarta smokinguri si isi cara si laptopurile cu ei, si zic mereu saru’mana… err, asta e din alt film, scuze, care poarta slapi si probabil aceleasi tricouri cu care au dormit in seara trecuta, asadar si prin urmare, vin aici sa joace remy in fiecare zi. Zi de zi. ZI DE ZI. Zi de zi ma delectez cu clinchetul induiosator si zglobiu al tabletelor dreptunghiulare de remy si cu un baga-mi-as, ‘tu-ti mortii matii, si multe alte delicatese ocazionale si originare. Si, ca si intelenovela Madre luna, se pare ca aici este luna plina mereu. Altfel cum mi-as explica incantatoarele si romanticele urlete de lup? Iar fetele? Ce face fetele?
Fetele vine frumos la ora cinci, dupa memorabilul ceai, erm, romanesc (a se citi amaratul de job), imbracate in lanturi de aur si haine made in China, pentru a evalua tinuta - in toate sensurile, morala, fizica si vestimentara- a tuturor aia care indrazneste sa le deranjeze dulcea visare transcendentala. Ce alta delectare poate avea un suflet simplu care se duce sa isi cumpere paine, suc de portocale 100% natural sau vin, decat cea de a auzi parerile experimentate ale unor guru in toate domeniile? Parul tau e ca pusca pentru ca n-ai mai iesit din casa de cateva zile? Pai o sa te anunte ele. Apelativul Marie e suficient. A, te-ai imbracat naspa, deja stii, dupa cum se intorc pe rand toate capsoarele ala dragute si se uita la tine din cap pana in picioare. Poate dea domnul sa te prefaci ca te uiti in telefon ca sa scapi ochilor ageri fixati asupra ta, o sa numere pana la trei, pentru ca atunci vei baga telefonul in buzunar. Psihologie, nu gluma.
In alta ordine de idei, o vecina a avut inspiratia sa cheme politia sau si mai rau, sa le atraga frumos atentia ca nu se cade sa lasi bidoane goale de bere, mucuri de tigara, coji de seminte si injuraturi goale si tari in fata unui bloc in care nici macar nu locuiesti. Partea buna e ca m-au trezit mai devreme decat ma trezesc de obicei. Partea rea… Amenintarile curgeau nesmintite in toata frumusetea lor si toate incercarile femeii de aduce orice urma de ratiune in discutie au fost zadarnicite de vorbele smecherite ale jucausilor experimentati in remy.
Uneori, romanul e ca spamul. E un simplu joc de noroc.
No comments
