Bunissima

E un festival care are loc în fiecare an și durează două luni. Adică încă mai aveți timp să aplicați pentru viză și să veniți să vizitați, bineînțeles, dacă doriți. Dar cum nu mă preocupă modul în care vă petreceți vacanțele (deși sincer, nu e mare lucru de văzut, la o adică, fac eu rapid un rezumat!) o să merg mai departe în încercarea mea de a îmi aminti cam care e treaba cu festivalu’ asta. Dar mai bine las imaginile pe care le-am imortalizat să vorbească de la sine, sunt foarte elocvente. Imaginile sunt imortalizate cu prețioasa mea camera foto. A, apropo, am făcut totuși o mica descriere la fiecare fotografie, ca să aveți o idee cât de cât despre ce reprezintă.

Unu’ care vindea murături la copii.

O adunătură de oameni.

Decorul general.

Au apărut și unii din Războiul Stelelor în schemă.

Regele cu alaiul său la picnic.

Una care se maimuțărea pe acolo.

Una care nu se maimuțărea.

Una care mustăcea, știm noi de ce.

Un grup (după cum vedeți, fata de mai sus face parte din grupul acesta) de dansatoare indoano-balcano-braziliene (au zis ceva și de România la un moment dat, pe bune) care cică dansau țigănește, așa ziceau ei, dar de fapt erau dansuri orientale din alea din buric, după cum reiese și din îmbrăcămintea lor.

Cam așa a fost. Dacă mai vreți detalii, mă duc înapoi la festival, la cerere. Ma gasiți la numelemeu coadă de maimuță houstonrenaisancefestival punct com

Deci m-am trezit azi de dimineață, adică depinde de fusul orar, dar aici era dimineață, din câte știu eu. Și era cât pe aici să ma duc la magazin să cumpăr ceva pentru ce plănuisem să gătesc. Doar că mi-am amintit că… aici nu există așa ceva.

Ăștia nu au magazine, nu au “chioșcul” de la colț, magazinul din bloc, de la parter, nu au măi, nu au. Și cum încă nu am carnet de conducere… și nici mașină, dacă e la o adică, nu mă pot duce nici la supermarket. Și aș putea să și merg pâna la supermarket dacă e o urgență în gen “nu mai am mere sau vreau să fac tocăniță de cartofi” … mmmmmm tocăniță… a, da, dar pentru că aici e încă vară, căldură mare, pentru că mă scot din minți metrii cubi de mașini care umplu tot orașul, cimentul fierbinte care reflectă lumina soarelui de zici că ești pe Venus nu pe Terra, în fine, ideea că aproape nimeni nu merge pe jos aici, toate astea m-au lecuit deja de mersul la supermarket. Poate mai la iarnă când aici o să fie de fapt primăvară pentru că aici iarna cică e o glumă.

Deci, eu vreau magazin. Vreau să mă duc să iau doar o bucată de pâine și un kilogram de cartofi. Atât.

After the Fryday’s concert with the Decemberists, Saturday’s Arctic Monkeys were sadly missed because we got there later, and this one concert was actually on time. We had been busy gorging on sourdough pretzels, beer and German wursts at a different venue.The fortunate but infortunate event was a pale copy of the real Oktoberfest organized by St. Arnold’s, but at least I got the first ever stein for free… after paying some 50 $ for the ticket. I am saying this because it is not easy to get things for free. I had previously gotten a free Budweiser hat from a very good looking girl, but I am not big on red hats or bud for that matter. At least I can use the stein. I like to look at it mostly, and the colors are lovely.

I also got hooked with this incredibly handsome guy, was crazy, believe me!

But I digress. What I meantersay was that the concert season is not over, and tooo-night it is Thievery Corporation!

Yes, here they make a festival out of everything, you’d think. And yes, there really is an annual hot sauce festival. There were people selling their sauces, even though there was place for more, meaning there were not as many sellers as expected for a hot sauce festival.

People were walking around tasting sauces, buying sauce bottles and jars or the inevitable crap associated with events like this: hats, bowls, nice silk dresses, neckalces, stuff, or sitting at tables and eating mexican food, crawfish sausages, chocolate cheese cake, drinking beer, on the green grass, between the llittle shops, listening to a live zydeco band. Like good little fellow citizen.

We tasted some of the sauces. I was also kind of hungry so I kept tasting and tasting, encouraged by my companion who is an incurable hotness adept. I had to do an emergency stop after I was tricked into eating what must have been the hottest sauce I ever had in my entire life. It kept burning after a while, long after I felt like I was going to puke and my eyes were going to pop out of the eye socket. I do not remember at what point I had a brownie, but it was sure worth. Much better than hot sauce.

We still ended up with numerous bottles of hot sauce, the purpose of which eludes me, but it’s nice to have them and make colorful photos of them (also got a bowl of queso, but that one was not in the photo).

And, since I do not care for the hot sauce, I wish I had bought more brownies.