Bunissima

În București găseam Dr. Pepper cu 3 lei cutia la un minimarket ascuns la parterul unui bloc din Decebal. Făcusem o obsesie pentru băutura asta care creează o dulce dependență care frizeaza obsesia. Urmăream mereu magazinul pentru a fi siguri că nu se vinde tot înainte de a apuca noi să cumpărăm. Mult mai târziu am realizat că plăteam nu pentru că era importat din US, ci pentru că era Dr. Pepper cu zahăr din trestie. De fapt era importat de undeva din Europa, Franța daca îmi amintesc bine.

Aici se găsește peste tot pentru câțiva cenți, oricând și aproape oriunde, chiar cu ediție specială de halloween. Dar tot aici “normal” e siropul de porumb, un înlocuitor pe cât de ciudat, pe atât de puțin palatabil, mai ales când ai crescut cu zahăr adevărat. Dacă pentru dulciuri face treaba suficient, ca orice înlocuitor (a îndulci nu e extrem de dificil), pentru băuturi e mult prea dulce și siropos. Asta se întâmplă aici, pentru că, în linii mari, una dintre plantele cele mai cultivate este porumbul. Și pentru că e prea mult porumb, se găsesc și moduri de a-l folosi. Majoritatea americanilor nici nu stiu ca ei, locuitorii celei mai mari si tari tari din lume, sunt cei pacaliti de industrie sa consume sirop de porumb in timp ce restul lumii foloseste zahar adevarat.

PS retrospective Happy Halloween! And Happy Thanksgiving!

Does this ever end?