Bunissima

I kid, my cat is called Grey. My cat actually has many names. Some of them are the common Kitty, Cat, Pisica, Piti, Pisi, little smelly, fur ball, etc. Conceptually I like to refer to her as “my cat Dinah”, but that is only when I am in wonderland, conceptually still.

But I am not here to tell you everything about my cat. The real matter is that I feel guilty. I can see the accusation in her reproachful eyes when she eats that dried-sock flavored food, the little pieces of crunchy brown gravel that you would not eat if you were starving to death. While I am eating my delicious human food.

I had been theorizing before on the fact that this food is not cat food because they like it but because we call it so. I can see now that cats do not prefer and do not like this so-called cat food. They just take it as a final option, as the only option they are given. After all, their denture and digestive systems show that they are carnivores (well, my cat is omnivore and loves papaya, mango, and chips&salsa, but who cares). It’s like painting the roses red. Well, more like painting weeds as roses, but anyway.

Mmmmmmmmmm
(Framboise Lambic e o bere dulce, și are mai degrabă gust de vin dulce decât bere, cu singura diferență că are bule ca și berea. Pe lângă framboise mai sunt și alte arome: kriek, pear, grape, etc.)

Personaje:

Me, sora cea mare
Her, sora cea mică a lui Me
Diferența de fus orar: 8 ore.
Locație: una la Est și una la Vest, nu se știe exact care unde, depinde de direcție, de cine e care și unde e celălalt unde.

Her: E un nou inceput .. m-am ambiționat si aproape că am ințeles radicalii cea ce e un pas MAAARe =d
Me: Wow, daaaa
Me: radicalii sunt mișto
Me: e simplu
Me: orice are un radical
Me: și dacă nu are, îl faci să aibă
Me: hahahaha
Me: (some type of smiley icon)
Her: pe mine mă cam sperie dar e ok ! sunt puternică și îi fac bucățele pătrate. lol glume cu matematica … întodeauna m-au speriat … de ce? pentru ca proful meu le zice mereu .. mai ales cand găsește vreun prost prin clasă care nu știe tabla înmulțirii :d
Me: hahaha
Me: da, e super mișto să faci glume cu matematica
Me: de exemplu tu acum ar trebui să extragi radicalul din ziua asta si să te duci la culcare
Me: sau să faci suma zilei acesteia și știi că rezultatul e somnul
Me: sau să afli necunoscuta din ziua asta și iți dă vise plăcute
Her: avem niste axiome la matematică și ne-a dat odată test domnu’ din ele și o elevă Icsulescu a scris că un punct este paralel cu un plan =]]
Me: hahahaha
Me: well, depinde de plan
Me: de planul din care vezi lucrurile
Me: dacă le vezi dintr-un plan paralel, așa cum le vede ea
Me: atunci, clar, orice e paralel cu orice

Am găsit o reptilă în casă. A intrat probabil pentru că ușile și geamurile nu au o izolație perfectă și uneori mai las ușa deschisă la verandă. Aici avem reptile din astea mici, păsări și alte viețuitoare pentru că e multă verdeață peste tot, care le permite să crească și să locuiască nestingherite alături de noi, oamenii.

Am poftit-o afară, deși mi-a părut rău, poate începuse să îi placă aici sau poate îi era frig afară noaptea. I-aș fi dat niște lăptuci să mănânce și sa mai stea pe la mine, dar am hotărât că ar prefera să fie liberă. Am aflat ulterior de la o nepoată că lăptucile nu ajută oricum, ea are o reptilă pe care o hrănește cu greieri. Eu prefer greierii cântând, reptila poate așadar să-și facă rost de proprii greieri. Dacă lăptuci nu vrea…

O amică a găsit astă vară un șarpe în casă. V-am zis ca pe aici nu sunt populare termopanele?

În București găseam Dr. Pepper cu 3 lei cutia la un minimarket ascuns la parterul unui bloc din Decebal. Făcusem o obsesie pentru băutura asta care creează o dulce dependență care frizeaza obsesia. Urmăream mereu magazinul pentru a fi siguri că nu se vinde tot înainte de a apuca noi să cumpărăm. Mult mai târziu am realizat că plăteam nu pentru că era importat din US, ci pentru că era Dr. Pepper cu zahăr din trestie. De fapt era importat de undeva din Europa, Franța daca îmi amintesc bine.

Aici se găsește peste tot pentru câțiva cenți, oricând și aproape oriunde, chiar cu ediție specială de halloween. Dar tot aici “normal” e siropul de porumb, un înlocuitor pe cât de ciudat, pe atât de puțin palatabil, mai ales când ai crescut cu zahăr adevărat. Dacă pentru dulciuri face treaba suficient, ca orice înlocuitor (a îndulci nu e extrem de dificil), pentru băuturi e mult prea dulce și siropos. Asta se întâmplă aici, pentru că, în linii mari, una dintre plantele cele mai cultivate este porumbul. Și pentru că e prea mult porumb, se găsesc și moduri de a-l folosi. Majoritatea americanilor nici nu stiu ca ei, locuitorii celei mai mari si tari tari din lume, sunt cei pacaliti de industrie sa consume sirop de porumb in timp ce restul lumii foloseste zahar adevarat.

PS retrospective Happy Halloween! And Happy Thanksgiving!

Să-ți spun cam cum stă treaba de Halloween pe aici…

Deci, de Halloween aici copii se îmbracă în tot felul de costume și bat la ușile de prin cartier sau din zona în care locuiesc. Ei fie se adună în grupuri de mai mulți copii cu părinții lor, fie se duc singuri cu părinții, câte un copil ici colo plus părintele aferent. Uneori părinții sunt îndeajuns de într-o ureche, știi, încât să se puna la mintea copiilor și să poarte și ei niște costume ieftine cumpărate de la Wal Mart. Cred.

La trickortreating se dau versiuni în miniatură a pachetelor de bomboane emenems, Starburst, miniciocolățele in gen Twix, Mars, Miiiilky Milky Way, caramele, și multe multe altele de care românu’ nu are habar pentru că aici e prea mult din orice, care se pot cumpăra de obicei toate amestecate într-o pungă de un kilogram….

Stai așa…

De obicei o familie cumpără mai mult de o pungă… O cunoștință de-a mea mai avea trei pungi pline după trick-or-treat, pentru că Halloweenul e și o ocazie bună să bagi zahar în tine fără să te simți vinovat de a fi irosit atâta bunătate de zahar la pătrățele adică …

Cică inițial se dădeau și mere, dar cineva a avut bri-lianta idee să bage groaza in lume, răspândind zvonul că vezi doamne s-au găsit lame de ras în merele glazurate și dăruite la trickortreat. Deși nu s-au găsit niciodată dovezi clare sau, mă rog, nu au fost puternice îndeajuns, oamenii au crezut și lumea dă acum decât dulciuri că alea sunt mai sigure … nu o să bage ei lame de ras în ciocolată! Și de parcă toata aiureala asta nu ar fi fost îndeajuns, unii iși mai și decoreaza casele cu tot felul de stafii din plastic, crede-mă sunt foarte neverosimile stafiile alea, cu păianjeni, pânze de paianjeni si multe alte chițibușuri.

Cum religia nu îmi scapă nici de data asta și - vezi - că vine Crăciunul, trebuie să aduc vorba și acum. Ca și cu celelalte sarbatori de peste an, biserica a încercat la un moment dat să prostească pleava încă o dată, încercând să asocieze Halloweenul cu o sărbătoare religioasă pe care tocmai o inventase, dar căreia nu i se găsise… “corespondentul păgân,” da, corespondentul peste care sa fie colată. De data asta, clar, nu le-a ieșit prea bine.

Ce-am făcut eu de Halloween? Ce-am făcut…

Pai… copii încep aici să bată la ușa cam pe la apusul soarelui, și după căderea nopții trick-or-treating se termină. Cu puțină vreme înainte de apus, fără un scop anume, eu am plecat la magazin. Acolo mi-am amintit că nu aveam nici o bomboană în casă și am petrecut vreo câteva ore printre rafturile nesfârșite de produse menite să provoace diabet dintr-o privire. Rezistența mea eroică în fața kilogramelor de glazură, ciocolată, vanilie cu ciocolată, alune cu ciocolată, caramel, biscuiți, napolitane, cookies, bomboane, jeleuri, prajiturele, pișcoturi, madeline, cupcakes, se micșora pe măsura ce avansam printre rafturile opulente si vesele, promițătoare de viitoare delicii fine. A fost singura data când mi-a părut rău ca nu mai sunt copil.

Cât despre copii adevărați, ei bine noaptea se lăsase deje de ceva vreme, așa că nu am mai luat nimic pentru ei. După ce am înfruntat curajoasă dulcile tentații, mai ales cele care aveau Heath în ele, nu am cumpărat decât niște brownies organice. Dar e okay, am cerut de la cunoștința aia de care ți-am zis ca mai avea trei pungi.. ăăăm am luat de la ea o pungă de bomboane a doua zi după Halloween. Măcar să mă pun și eu în spiritul sărbătorii.

Hehe, și tot în spirit sunt și azi…

Deși am încercat sa fac și un dovleac. Ăsta e, cam rea imaginea dar asta e.

E un festival care are loc în fiecare an și durează două luni. Adică încă mai aveți timp să aplicați pentru viză și să veniți să vizitați, bineînțeles, dacă doriți. Dar cum nu mă preocupă modul în care vă petreceți vacanțele (deși sincer, nu e mare lucru de văzut, la o adică, fac eu rapid un rezumat!) o să merg mai departe în încercarea mea de a îmi aminti cam care e treaba cu festivalu’ asta. Dar mai bine las imaginile pe care le-am imortalizat să vorbească de la sine, sunt foarte elocvente. Imaginile sunt imortalizate cu prețioasa mea camera foto. A, apropo, am făcut totuși o mica descriere la fiecare fotografie, ca să aveți o idee cât de cât despre ce reprezintă.

Unu’ care vindea murături la copii.

O adunătură de oameni.

Decorul general.

Au apărut și unii din Războiul Stelelor în schemă.

Regele cu alaiul său la picnic.

Una care se maimuțărea pe acolo.

Una care nu se maimuțărea.

Una care mustăcea, știm noi de ce.

Un grup (după cum vedeți, fata de mai sus face parte din grupul acesta) de dansatoare indoano-balcano-braziliene (au zis ceva și de România la un moment dat, pe bune) care cică dansau țigănește, așa ziceau ei, dar de fapt erau dansuri orientale din alea din buric, după cum reiese și din îmbrăcămintea lor.

Cam așa a fost. Dacă mai vreți detalii, mă duc înapoi la festival, la cerere. Ma gasiți la numelemeu coadă de maimuță houstonrenaisancefestival punct com

Deci m-am trezit azi de dimineață, adică depinde de fusul orar, dar aici era dimineață, din câte știu eu. Și era cât pe aici să ma duc la magazin să cumpăr ceva pentru ce plănuisem să gătesc. Doar că mi-am amintit că… aici nu există așa ceva.

Ăștia nu au magazine, nu au “chioșcul” de la colț, magazinul din bloc, de la parter, nu au măi, nu au. Și cum încă nu am carnet de conducere… și nici mașină, dacă e la o adică, nu mă pot duce nici la supermarket. Și aș putea să și merg pâna la supermarket dacă e o urgență în gen “nu mai am mere sau vreau să fac tocăniță de cartofi” … mmmmmm tocăniță… a, da, dar pentru că aici e încă vară, căldură mare, pentru că mă scot din minți metrii cubi de mașini care umplu tot orașul, cimentul fierbinte care reflectă lumina soarelui de zici că ești pe Venus nu pe Terra, în fine, ideea că aproape nimeni nu merge pe jos aici, toate astea m-au lecuit deja de mersul la supermarket. Poate mai la iarnă când aici o să fie de fapt primăvară pentru că aici iarna cică e o glumă.

Deci, eu vreau magazin. Vreau să mă duc să iau doar o bucată de pâine și un kilogram de cartofi. Atât.

After the Fryday’s concert with the Decemberists, Saturday’s Arctic Monkeys were sadly missed because we got there later, and this one concert was actually on time. We had been busy gorging on sourdough pretzels, beer and German wursts at a different venue.The fortunate but infortunate event was a pale copy of the real Oktoberfest organized by St. Arnold’s, but at least I got the first ever stein for free… after paying some 50 $ for the ticket. I am saying this because it is not easy to get things for free. I had previously gotten a free Budweiser hat from a very good looking girl, but I am not big on red hats or bud for that matter. At least I can use the stein. I like to look at it mostly, and the colors are lovely.

I also got hooked with this incredibly handsome guy, was crazy, believe me!

But I digress. What I meantersay was that the concert season is not over, and tooo-night it is Thievery Corporation!